Apariția subiectului gazelor de șist pe agenda politicienilor din Europa a adus în discuție o serie întreagă de dileme care par să separe, în termeni simpli puși, taberele în două: te opui sau susții explorările și exploatările acestor rezerve. În funcție de cât de puternice au fost vocile dintr-o tabără sau alta, precum și de eficiența instrumentelor democratice, instituționale sau de influențare a opiniei publice, state precum Marea Britanie, Irlanda, Franța, Spania, Germania, Polonia, Bulgaria sau România au clasat subiectul în maniere diferite. În vreme ce unii au impus moratorii împotriva activității în acest domeniu, alții încă dezbat, prospectează sau, din contra, fac eforturi mari pentru a dezvolta capacitățile de exploatare a noilor resurse. Polonia este un astfel de stat iar o privire asupra a ceea ce se întâmplă aici, dată fiind multitudinea de asemănări dintre România și această țară, merită încercată. Când, cum și cine decide încotro se îndreaptă lucrurile și cât au de spus cetățenii în toată povestea aceasta, care îi privește în mod direct din toate punctele de vedere.

 

La începutul lunii aprilie 2011, Administrația de Informare în domeniul Energiei a departamentului de stat american al energiei, EIA[1], lansa un raport privitor la cantitățile de gaze de șist disponibile și recuperabile în 32 de țări. Conform datelor de la acea vreme, Polonia dispunea de 187 trilioane de metri cubi de astfel de rezerve, cea mai mare cantitate evaluată la scară europeană, care ar fi asigurat acestei țări resurse pentru aproximativ 300 de ani. În 2012, în schimb, Institutul Geologic Național polonez lansa un raport[2] conform căruia estimările făcute erau de 10 ori mai mici decât cele ale EIA. În 2013, la doi ani de la primul raport, EIA își revizuiește estimările[3] despre cantitățile de gaze de șist disponibile în Polonia, care ajung de la 187 la 148 de trilioane de metri cubi.

 

În plină criză economică la nivel european și cu șansa unei scăderi a dependenței de gazele rusești (Polonia importă mare parte din necesarul de gaze de la vecinii estici), majoritatea reprezentanților politici de la Varșovia au susținut importanța explorării și a exploatării unor astfel de rezerve, precum și cea a atragerii de investitori în această direcție în numele unei securități energetice[4] și a unei poziții mai bune pe scena globală (mai nou, această securitate ar fi asigurată atât de potențialul rezervelor de gaze de șist cât și de producția internă de cărbune[5], subiect de dispută atât între Polonia și UE[6] cât și în interiorul societății poloneze). Prin urmare, autoritățile de la Varșovia au dat undă verde concesionărilor de teren și acordării de avize tuturor companiilor interesate de rezervele de gaze de șist, Ministerul Mediului anunțând în iunie 2011 existența a 737 de licențe de explorare[7].

 

A urmat un proces îndelung și controversat de adaptare a legislației care să vină în întâmpinarea investitorilor dar care să și țină cont de directivele europene de protecție a mediului. Noua lege a minelor, deși considerată a fi benefică atât pentru companiile energetice (prin scăderea unor poveri birocratice, de exemplu) cât și pentru reprezentanții autorităților locale și centrale, a fost criticată de reprezentanți ai societății civile[8] pentru faptul că ține cont numai de interesele companiilor și cele ale statului, în ansamblu, și că nu acordă importanță opiniilor cetățenilor și comunităților locale, mai ales când aceștia se opun explorărilor și exploatărilor gazelor de șist.

 

O serie de cazuri de corupție[9], atât la nivel central cât și local, au decredibilizat eforturile guvernului de a promova explorarea și exploatarea gazelor de șist ca fiind în beneficiul cetățenilor. Gândirile și răzgândirile privitoare la legea taxării companiilor care abia intraseră pe piață sau la legea minelor, precum și graba și lipsa de transparență în acordarea avizelor de mediu și a concesiunilor a îngrijorat un grup semnificativ din rândul cetățenilor polonezi (mai ales pe cei din comunitățile locale). Aceștia au perceput dialogul început de autorități și reprezentanți ai companiilor ca fiind unul superficial, menit mai degrabă să îi convingă de necesitatea și beneficiile unor astfel de demersuri decât să îi consulte dacă vor să accepte aceste activități în comunitățile lor sau nu. Deși opinia publică generală pare să fie în favoarea dezvoltării în această direcție, la fel cum și voința politică în această direcție este una puternică, cazuri de opoziție locală vehementă, precum cea de la Żurawlów, există (un fel de Pungești, în varianta poloneză[10], a cărei mișcare de opoziție a fost numită simbolic Occupy Chevron; compania americană tocmai a trimis în judecată[11] localnicii de aici pentru că i-au împiedicat angajații să instaleze sondele pentru explorare). Nici autoritățile locale și nici companiile nu reușesc să dea asigurări ferme cu privire la riscurile pe care le implică exploatarea gazelor de șist. În schimb, site-urile oficiale ale celor din urmă subliniază sprijinul pe care vor să îl acorde comunităților locale (prin construirea sau refacerea de drumuri, renovarea școlilor sau a altor obiective importante pentru ele), deschiderea către dialog și grija pentru derularea activităților la cele mai înalte standarde.

 

Între timp, o serie de companii s-au retras din Polonia (Exxon Mobil[12], Talisman Energy sau Marathon[13]). În urma explorărilor, anumite concesiuni au fost abandonate sau transferate altor companii, motivul oficial al retragerilor fiind acela că rezervele descoperite nu sunt viabile din punct de vedere economic. Reprezentanții politici polonezi își mențin și asumă susținerea demersurilor de exploatare a gazelor de șist deși încrederea în validitatea demersurilor lor de consultare și informare reală este scăzută, cu atât mai mult cu cât vine după ce deciziile de acordare a avizelor erau deja luate. Discursurile de susținere ale acestora pun un accent foarte mare pe ideea de securitate și independență energetică, pe avantajele economice de care întreaga societate poloneză s-ar bucura în vreme ce discuțiile despre riscuri și asumarea acestora sunt în subsidiar sau lipsesc din discursul public. Lipsa detaliilor și a vizibilității consultărilor[14] de la nivel local ridică, însă, semne de întrebare cu privire la modalitatea în care acestea se fac și la importanța care le este acordată, atât din partea reprezentanților politici, cât și din cea a cetățenilor, într-un climat de neîncredere reciprocă.

 

 Maria Antică – echipa RP

 

 

 

 

 

[1] http://www.eia.gov/

[2] https://www.pgi.gov.pl/en/dokumenty-in/doc_view/769-raport-en.html

[3] http://www.eia.gov/countries/country-data.cfm?fips=PL

[4] http://www.thenews.pl/1/10/Artykul/24813,Shale-gas-%E2%80%98great-opportunity%E2%80%99-for-Poland%E2%80%99s-security-says-FM-Sikorski

[5] http://www.thenews.pl/1/12/Artykul/146850,-Poland-will-stick-with-coal-PM-pledges

[6] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-259_en.htm

[7] http://www.nortonrosefulbright.com/knowledge/publications/54099/new-polish-mining-act

[8] http://pusheurope.org/media/poland-shale-gas-03032013/

[9] http://www.industryweek.com/energy-management/seven-charged-corruption-over-shale-gas-poland

[10] http://www.cafebabel.fr/article/fre-polish-village-of-zurawlow-is-model-in-anti-fracking-fight.html

[11] http://www.hotnews.ro/stiri-international-15997169-chevron-depune-plangere-impotriva-manifestantilor-anti-gaze-sist-care-blocat-accesul-angajatilor-companiei-zona-explorare-din-polonia.htm

[12]http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702303836404577474532500852896

[13] http://www.thenews.pl/1/6/Artykul/135322,Shale-gas-boom-or-bust

[14] http://polishshalegas.pl/en/news/news-from-poland/01-2013/meeting-of-the-first-communal-consultation-council-in-poland