România Publică: un proiect de reabilitare a unei relații

Monica Mocanu Sunday, October 27 th, 2013

Societatea civilă este vie în fiecare moment în care un om sau un grup de oameni fac lucruri în sprijinul sau în apărarea unor semeni şi a unor valori ale comunităţii. Sunt multe moduri de participare. De la semnarea unei petiţii până la o sesizare la 112, de la ieşirea în stradă la un miting până la participarea la o consultare online pe marginea unei legi sau refuzarea mitei electorale. De la practicarea cu bunăcredinţă a unui job sau scrisul pe blog, până la mersul (sau chiar absenţa) de la vot. Suntem diferiţi, prin urmare înţelegem diferit felul în care democraţia ne ia ca parteneri.

Unele naţiuni şi-au reglat mai bine relaţia cu lucrurile importante care le asigură fibra libertăţii lor, chiar din documentele constitutive. Alţii fac lucrul acesta în timpul mersului. În momentul integrării în UE ne-am considerat la fel de buni şi de pregătiţi pentru regulile democraţiei ca şi cei din ţările care erau membre (sau poate chiar mai buni?). N-a fost tocmai aşa, la capitolul politică am cam dat-o în bară.

Vă dăm un singur indiciu, momentele în care era evident că demisia e singurul lucru de făcut şi totuşi lucrul ăsta nu se întâmplă nici a doua zi, nici luni mai târziu. Lucrul ăsta funcţionează esenţial altfel în ţările pe care le-am luat ca reper şi în clubul cărora am dorit să intrăm. Responsabilitatea ministerială vine acolo la pachet cu responsabilităţi de declaraţii şi atitudini cu care rolul de demnitar sunt compatibile iar atunci când nu mai sunt, altcineva îţi ia locul. Simplu.

Mulţi dintre noi am considerat în toţi anii aceştia că politica e o treabă foarte urâtă şi că nu merită să ne asociem. Nu mai contează prea mult detaliile, ideea e că nu a funcţionat. Nici lăsatul în pace al politicienilor şi nici considerarea tuturor ca fiind la fel de corupţi sau incompetenţi.

Proiectul ăsta o să spună câteva lucruri care sună frumos, dar şi câteva lucruri nepopulare. Cum ar fi că cetăţenii trebuie să fie luaţi în considerare chiar atunci când motivele lor par simpliste sau insuficient de “înalte”. Că democraţia nu e aproape deloc spectaculoasă, ci are o formulă mai degrabă lentă de funcţionare, care nu oferă breaking-news ca revoluţiile, dar e sănătoasă, aşa moderată cum e ea. Că diversitatea de opinii este firească şi merită susţinută chiar şi atunci când nu ne convine. Că regulile (cum ar fi importanţa separaţiei puterilor în stat sau faptul că nu e în regula să ai funcţionari rasişti) merită respectate, atâta timp cât nu facem altele mai bune. Că mai ales atunci când suntem demnitari, cuvintele şi gesturile pe care le avem au efecte asupra altor oameni şi ar trebui să renunţăm să fim demagogi sau neglijenţi.

Nu credem în asumări generalizatoare, dar pentru faptul că destui reprezentanţi nu şi-au făcut bine job-urile există şi în dreptul nostru de cetăţeni şi alegători o parte din responsabilitate. Politica e şi treaba noastră, nu e deloc un lux să fie aşa. Da, poate fi uşor inconfortabil să fii atent la cum votează deputatul din colegiul tău, ia ceva timp să scrii un amendament sau o petiţie, să dai click sau să pui la poştă o solicitare de acces la informaţii de interes public.

Felul în care merg lucrurile ne priveşte pe noi toţi fie pentru faptul că ne ducem copiii la şcoală, ajungem în fata instanţei sau suntem în pericol după un accident. Tenacitatea şi renunţarea la comoditatea de a critica de pe margine au fost necesare şi altor comunităţi din lume pentru a ajunge la standarde mai bune ale societăţilor lor. Şi, surpriză, lucrurile astea trebuie întretinute tot timpul, cu aceeaşi preocupare.

Felul în care am ales noi, cele trei asociaţii partenere să facem asta este cu ceea ce ne pricepem, în dreptul nostru. Debate şi consultări ale opţiunilor cetăţenilor. Am combinat şi a iesit România Publică, program care are credinţa că dacă până acum nu i-am întrebat pe oamenii politici ce vor să facă cu votul în Parlament, e un moment bun să începem să o facem. Şi cu ocazia asta poate îşi vor răspunde atât ei, în interiorul partidelor, cât şi cei care vor intra în politică să facă lucrurile ceva mai bine. E drept că avem un nume cam preţios, dar la câte denumiri cu “România-ceva” există (vreo 10-15 astfel de formule), combinaţia aceasta realmente ne lipsea.

Monica Mocanu, coordonator de proiect RP