In perioada 3-11 aprilie 2016 Romania Publica a administrat un chestionar online, pe un esantion de “convenienta” (a putut raspunde oricine a avut linkul catre chestionar). Rezultatele au astfel doar rol informativ pentru echipa.

Rezultatele sunt disponibile aici

Au rasuns 228 de persoane, cu distributia de varsta/localitate de domiciliu/studii descrisa in partea finala a documentului.

Va reamintim ca subiectele propuse in chestionar au fost urmatoarele:

M1: Referendumurile inițiate de către cetățeni ar trebui să fie mai ușor de declanșat

Modificările aduse la legea partidelor au dat un semnal pozitiv referitor la creșterea accesului cetățenilor la viața politică. Subiectul referendumului ca modalitate de participare la decizie a reapărut în discuția publică odată cu inițiativele de demitere ale primarilor din cateva localități sau cu intenția de modificare a Constituției. Legea prevede mai multe modalități de declanșare, în funcție de tipul referendumului (local, național) sau de caracterul acestuia. In 2013 pragul de validare pentru participare a fost micșorat de la 50% la 30% pentru cele de tip național, iar numărul de semnături necesare pentru inițierea de către cetățeni a unui referendum local este fixat la 25%. Numarul mare de semnaturi necesare si anumite prevederi legislative îngradesc însa accesul la această pârghie conferita de lege, un singur referendum local reușindu-se a fi organizat (făra a putea fi încă validat), dupa ce a trecut de o contestare în instanță. Oponenții utilizării acestor mecanisme aduc în discuție riscurile derapajelor sau manipulărilor, iar apărătorii pun în evidență faptul ca legea descurajează si acum extremismul sau încălcări ale drepturilor fundamentale. Care sunt impedimentele în calea unor procese de declanșare mai accesibile cetățenilor? Ne dau indicii actualele procese în derulare despre ce schimbări ar trebui făcute?

M2 Decongestionarea traficului din București nu poate fi obținută fără a reduce facilitățile pentru posesorii de autoturisme.

Capitala României este în acest moment cel mai congestionat oraș al Europei și cel mai poluat cu pulberi de suspensie, acestea fiind cele maivizibile disfuncționalități. Realizate atât în București cât și în țară, planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD) sunt în faza finală de dezbatere publică, însă există semnale că autoritățile nu își îndeplinesc îndatoririle de consultare a publicului. Dacă cetățenii nu înțeleg soluțiile propuse de experți, soluțiile riscă să fie compromise, fie prin blocarea lor de către Comisia Europeană (din cauza nerespectării principiul abordării participative), fie prin imposibilitatea de a fi puse în aplicare, fiind considerate abuzive. Organizațiile non-guvernamentale implicate atenționează asupra felului în care decizii majore prevăzute în aceste planuri pot fi considerate contra-intuitive și prin urmare greu de acceptat de către participanții la trafic , unele din ele (cum ar fi un număr mai mic de benzi sau de parcări puse la dispoziția autoturismelor ) ducând la reducerea numărului de călătorii cu mașina personală. Măsurile, spun specialiștii, ar permite tuturor participanților la trafic să efectueze călătorii mai rapide și mai ieftine. Este acesta un preț corect pentru a reda Bucureștiul locuitorilor săi?

M3. Întărirea controlului civil asupra serviciilor de informații va îmbunătăți atât drepturile cetățenilor cât și activitatea acestor institutii.

În ultimii ani, sondajele arată că încrederea publicului larg în serviciile de informații se situează la nivel comparabil cu al celorlalte servicii publice de profil militar, fiind asociate cu nevoia de securitate într-o lume din ce în ce mai nesigură, cu anti-coruptia, dar și cu o anumită nostalgie față de trecut a unei părți a populației. Alături de această percepție, apar o mulțime de întrebări în spațiul public legate de felul în care aceste servicii îșiutilizează resursele pentru a își întări puterea. În toată lumea democratică, controlul civil de tip parlamentar al acestor instituții este unul din cele mai importante indicii ale calității acestor servicii, datorită nevoii accentuate de checks and balances într-un domeniu în care se poate aluneca ușor în mistica instituțiilor providențiale. Recent, directorul SRI menționa că instituția pe care o conduce mai are de lucrat în domeniul transparenței, în timp ce șeful Comisiei de control din Parlament evită să participe la o dezbatere în care trebuia să prezinte raportul asupra activității principale a comisiei. Ne întrebam așadar dacă nu cumva serviciile însele ar trebui să fie primele interesate de acest tip de control, în condițiile în care respectarea acelorași reguli de evaluare și monitorizare te face parte a unei societăți democratice, și nu te ține în afara acesteia.

M4. Remunerarea funcționarilor publici în funcție de performanță nu poate functiona fara externalizarea procesului de evaluare

Percepția publică este ca în acest moment corpul funcționarilor publici este mai degrabă ineficient, excesiv dimensionat și cu un nivel de performanță scăzut. Guvernul actual a anunțat că intenționează să aducă în dezbatere publică noua lege a salarizării, în care remunerațiile funcționarilor publici să nu mai fie expuse inechităților, adică pentru munca egală să fie remunerații egale, de asemenea și un sistem de sporuri bazate pe performanță. Cum sistemul de salarizare este strâns legat de evaluare, se pune întrebarea în ce formulă va funcționa în mod real? În acest moment, evaluarea angajaților în tot sistemul bugetar este susceptibilă de a fi realizată mai degrabă formal, în urma unor procese interne la finalul cărora majoritatea angajaților primesc calificativul foarte bine. Se pot pune în funcțiune sisteme noi de evaluare interne care să micșoreze clientelismul și subiectivitatea? Sau o variantă ar fi externalizarea evaluării, prin contractarea unor servicii specializate? Se poate obține astfel un grad mai mare de independență și obiectivitate sau, dimpotrivă, acest sistem externalizat nu ar reuși să confirme investiția făcută?

M5. Reglementarea mai strictă a relației între profesori și elevi va îmbunătăți calitatea educației

La începutul acestui an, reprezentanții Consiliului Elevilor au adus pe masa Ministerului Educației și Cercetării o serie de propuneri pentru noul statut al elevului. Unele dintre acestea sunt clarificări ale unor norme deja existente, altele militează pentru introducerea de reglementări maiprecise în relația între profesori și elevi. Motivația principală este că, fiind beneficiari ai procesului educațional, elevii sunt îndreptățiți să aibă un cuvânt de spus asupra liniei care se trage în această relație, în fond asupra felului în care arata oferta educaționala a statului. Printre măsurile propuse sunt posibilitatea de a completa formulare de feedback despre profesori, de a contesta note sau de a solicita teste anunțate cu un număr de zile înainte. Dincolo de aceste exemple și de reacția de multe ori încordată venită din partea sindicatelor și a unor profesori, întrebarea este dacă o mai mare detaliere a regulilor poate îmbunătăți semnificativ calitatea actului educațional. Este educația o categorie de servicii care o componentă puternică de proceduri de urmat? Sunt profesorii și elevii într-o relație de parteneriat mai eficace dacă regulile dintre cele două grupuri sunt mai bine definite, sau mai degrabă nu?