Referendumurile initiate de cetateni ar trebui sa fie mai usor de declansat?
Dezbatere publica – 20 aprilie 2016 – Facultatea de Stiinte Politice.
Modereaza Elena Calistru (Funky Citizens)
Invitati: Mircea Kivu (Grupul pentru democratie participativa Plenum), Codru Vrabie (Politica fara Bariere), Laurentiu Gheorghe (Facultatea de Filosofie a Universitatii Bucuresti), Andrei Tiut (Civitaspolitics.org), Ioan Solea (Coalitia pentru Familie) si George Epurescu (Asociatia “Romania fara Ei”)
Rezumatul complet este disponibil la linkurile mentionate in text (prima parte, a doua parte, a treia parte)
“Dvs ați aruncat întreaga dezbatere în aer”, spune Laurentiu Gheorghe la finalul a doua ore de discuții purtate într-o sală de conferințe a Facultății de Știinte Politice, când un participant întreabă cum anume decid Curtile Constituționale în materie de drepturi fundamentale. Laurențiu predă la Departamentul de Filosofie Practică și Istoria Științei de la Facultatea de Filosofie și a venit la dezbaterea despre referendumuri spunând că subiectul e unul din cele mai ascuțite din teoria politică actuală. De ce un subiect mai degraba tehnic ar fi atat de ascutit? La asta am incercat si noi sa ne raspundem in 20 aprilie, pe seara. Chemasem să deschidă discuția câțiva oameni care sunt implicați în astfel de procese, am invitat-o pe Elena Calistru de la Funky Citizens sa modereze, facusem un afis cu intrebarea “referendumurile initiate de cetateni ar trebui sa fie mai usor de declansat?” iar de cateva zile lansasem invitatia pentru studenti si publicul larg. Chiar daca urma sa transmitem si online, au dorit sa participe, dupa o calatorie de cateva ore bune cu masina si dupa o zi in care plouase torential, si patru oameni de la o asociatie din Chisinau. La ora inceperii, 18, ne suprapuneam cu diverse anunturi electorale. Cum subiectul referendumurilor nu fusese prezent pana acum pe fond in dezbatere publica, primii vorbitori au inceput prin a clasifica tipurile de referendumuri si a reglementarilor care le pun in miscare: referendumuri locale, nationale, cu cvorumuri de mai multe feluri, initiate de cetateni sau de consilii sau de Presedinte, de demitere sau pentru decis chestiuni de interes al comunitatii; consultative sau obligatorii. A ajutat aici prezenta celor de la Coalitia Politica fara Bariere, Mircea Kivu si Codru Vrabie, care si-au expus argumentele si cateva schimbari pentru care militeaza. De pilda, ca cele 25% de semnaturi sa nu fie neaparat de obtinut in fiecare unitate administrativa a localitatii in care se declanseaza referendumul. Sau pentru “acordarea” legii referendumurilor cu recomandarile Comisiei de la Venetia in legatura cu cvorumul de validare.
Printre avantajele participarii la astfel de discutii, pe langa faptul ca afli ce cred oamenii direct implicati si ce “ii mana in lupta”, iti poti lamuri si chestiuni pe care le credeai accesibile mai degraba expertilor. Cum ar fi, de pilda, argumentatia prin care Comisia de la Venetia avertizeaza ca prin impunerea unui cvorum de validare a exercitiului referendar (altul decat cel de declansare si altul decat cel de validare a rezultatelor), risti, ca legiuitor, ca cetatenii care sunt impotriva motiunii supuse la referendum sa nu se prezinte pentru a boicota atingerea pragului, confundandu-se astfel cu publicul pentru care problema pusa in discutie este de fapt nerelevanta.
In partea a doua s-a ajuns la exemple concrete. Ioan Solea de la “Coalitia pentru Familie” a expus importanta referendumurilor pentru o societate care nu are exercitiul civismului si implicarii, punand in evidenta dificultatile pe care un grup de initiativa le intampina pentru a administra un proiect de modificare a Constitutiei. De marcat faptul ca despre subiectul pus in discutie (referitor la modificarea in Constitutie a definitiei familiei din articolul 48) s-a vorbit destul de putin si doar la final; in pledoaria sa, reprezentantul Coalitiei considera ca un astfel de subiect n-ar trebui criticat de cei care nu sunt de acord, situatia pusa in discutie reprezentand un drept legitim de manifestare civica a acestui grup de cetateni, doar Curtea Constitutionala avand indreptatirea, la finalul demersului, de a valida sau nu procesul referendar. Aflam ca una din nemultumirile initiatorilor este ca cei din Diaspora nu pot semna, conform legii in vigoare, pentru initiativele de modificare a Constitutiei. Despre referendumurile locale a vorbit George Epurescu de la Asociatia “Romania fara ei”, la curent cu paradoxurile si disfunctiile manifestate la referendumului local de demitere a primarului de la Pungesti, dar si al celui initiat de Consiliul local de la Costinesti, pentru interzicerea gazelor de sist. Aflam ca semnatarii listelor de declansare a referendumului de la Pungesti au fost interogati de o comisie trimisa special de la Bucuresti, dar si ca Biroul electoral de referendum era amenajat chiar in biroul primarului care urma a fi demis, fara ca acesta sa fie suspendat in timpul procesului. Si ca in fond, toate demersurile si interventiile au incercat sa “dilueze” vointa cetatenilor din comuna de a isi demite primarul. La mai bine de doi ani de la evenimentele care au nemultumit cetatenii, referendumul s-a organizat, in martie acest an, procesul ne-fiind incheiat pe deplin nici acum, decizia instantei de invalidare (pe motiv de ne-atingerea cvorumului de 50%) fiind contestata. Ambii invitati, din motive mai degraba diferite, s-au situat pe pozitii sever anti-parlamentare si a tipului de reprezentare pe care institutia Parlamentului o asigura.
Despre cvorumuri s-a vorbit si in partea finala, ca si despre referendumuri de tip autonomie teritoriala, sau despre cum in Elvetia spre exemplu se ajunge la referendumuri ca ultima solutie, dupa ce sunt incercate toate variantele posibile de negociere si alianta. Discutia s-a dus in final in zona interpretarii suveranitatii poporului, Andrei Tiut de la Civitas Politics insistand ca acest concept e mai degraba un mit politic, in conditiile in care democratiile liberale limiteaza prin diferite filtre si mecanisme accesele de putere ale grupurilor mari de oameni, pentru a asigura protectia grupurilor vulnerabile. Si ca da, Constitutia ar putea sa faca mai clar ceea ce promite si ceea ce ofera explicit in materie de referendumuri. La intrebarea despre cum decid de fapt Curtile Constitutionale atunci cand sunt chemate sa valideze astfel de procese, dincolo de faptul ca lucrurile reglementabile prin referendum sunt mentionate explicit in Constitutie, am fost invitati sa citim felul in care Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii isi argumenteaza deciziile, cu o experienta data de o traditie remarcabila, in spete care starnesc controverse in societate.
E reconfortant sa vezi oameni vorbind (chiar cu Constitutia in mana) despre felul in care Legea fundamentala si tratatele internationale protejeaza drepturile cetatenilor, chiar atunci (sau mai ales atunci) cand anumite grupuri sunt vulnerabile prin chiar faptul ca sunt reduse numeric. Si despre felul in care oamenii ajung sa cunoasca mecanismele de participare la decizie la care au acces si se hotarasc sa le foloseasca si chiar sa le schimbe, atunci cand considera ca nu sunt echitabile. Faptul ca oameni care au opinii diferite pot sa dezbata intre ei nu “arunca in aer” o discutie, ci ne aminteste ca suntem diferiti, intr-atat incat la un moment dat fiecare dintre noi poate fi situat, in momente diferite, intr-o minoritate sau in majoritate.
Monica Mocanu
mai 2016