Într-o primă clasificare, identificăm noțiunile de interes particular (sau privat), interes de grup (de exemplu categorii socio-profesionale organizate, dar și neorganizate – cum ar fi interesul bicicliștilor, al șoferilor, al mamelor etc.) și interes general (al tuturor membrilor unei entități politice, care poate fi o societate ori o comunitate precum cea a unui oraș, județ etc.).
La o citire simplificată, conceptul de interes „public” ar putea denumi orice chestiune care prezintă interes pentru public sau care este asociată cu acesta. De asemenea, el privește acțiunea autorităților publice* – acţiune care ar trebui să aibă la bază criterii de neutralitate și imparțialitate – opusă modului în care persoanele private își urmăresc interesele proprii.
Unde apare problema?
De multe ori, noțiunea de “interes public” este utilizată și invocată în mod abuziv, poate mai mult decât oricare alte concepte politice, pentru a justifica anumite propuneri sau acțiuni. Se creează, asadar, o confuzie asupra înțelegerii acestei expresii, ca urmare a încercării de a transfera conotația pozitivă asociată expresiei interes public în dreptul unui interes de grup, cu scopul de a justifica acordarea unor beneficii respectivului grup, din resurse plătite de toți.
A susține o propunere ca fiind în interes public implică asumarea unei poziții din care este emisă o judecată sau o evaluare cu privire la faptul că o acțiune/schimbare va fi în beneficiu general și va avea rezultate dezirabile pentru un număr mult mai mare de oameni decât cei care avansează propunerea respectivă. Ea implică inclusiv o interferență în capacitatea oamenilor de a-și urmări propriile interese, interferență care are întotdeauna nevoie de justificare și acceptare publică.
Eforturile de prezentare corectă și completă a informațiilor, ca și accesibilitatea acestora, trebuie să fie primele dintre criteriile după care se ghidează aceia care propun politici publice sau legi care invocă acest tip de interes. Aceleași criterii trebuie avute în vedere și de către populația direct vizată de astfel de măsuri, în dreptul căreia revine o formulă de obligație cetățenească de a evalua asemenea programe, de a se informa, de a se implica în dezbaterea din spațiul public și de a decide dacă efectele avute în vedere de astfel de decizii servesc și interesele lor private în domeniile respective.
Ce propunem în România Publică
Deși mai complexe și consumatoare de resurse, mecanismele de consultare directă cu cetățenii cărora li se adresează propunerile (grupuri organizate sau nu, mai mari sau mai mici, populația unei comunități sau a unui stat) sunt necesare pentru a asigura legitimitatea, transparența și, în ultimă instanță, eficiența unor demersuri.
Astfel de dialoguri directe și sistematice pot optimiza procedurile de ajungere la acele decizii luate în numele interesului public astfel încât, în timp, atât consultările cât și rezultatele lor să fie acceptate și asumate de părțile implicate.
Inițiativa România Publică vine atât în întâmpinarea nevoii de consultare directă cu cetățenii , cât și a nevoii de a ne apropia de conceptul de interes public.
*In acest sens este circumscrisă și notiunea de „informatie de interes public” aşa cum este prevăzută in Legea 544/2001 („orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice”).
